luni, 31 august 2009

Iubirea e un joc pierdut...

Iubirea dauneaza grav sanatatii?!

Niciodata nu suferi destul de mult pentru iubire, iar cand crezi ca durerea a luat sfarsit si fericirea este de partea ta, e ca si cum te-ai agata de o mica stea, nestiind ca in orice moment ea poate cobori pe pamant.

Asa incepe povestea noastra… Ea – clasa a X-a, el – noul coleg de liceu… Ea – o fata cuminte si retrasa, el – un nebun cuceritor. Toate lucrurile ar fi decurs normal, daca fata n-ar fi facut cunostinta cu el. Inca plangea dupa fosta iubire, dar aceasta noua senzatie de atractie dintre ea si tipul cel nou, avea s-o raneasca pentru totdeauna. Oricat de mult ar fi incercat sa nu se gandeasca la el, nu putea. Fata lui de ingeras si ochii caprui te faceau sa te indragostesti pe loc de el. Desi el cauta sa-si bata joc, iar ea stia acest lucru, nu mai putea sa dea inapoi, deja era indragostita pana peste cap de el. Era una din acele iubiri pentru care erai in stare sa-ti dai si viata.

Dupa mai multe luni in care baiatul ii facea ochi dulci, a venit in sfarsit ziua in care ea si-a luat inima-n dinti si i-a spus ca il place, insa el i-a sugerat sa ramana doar amici. Atunci ea a plecat cu inima franta, ultimul ei cuvant catre el fiind: “Multumesc!”. Ea a intrat in clasa plangand, iar el probabil ca inca radea de ea, impreuna cu cel mai bun prieten al sau.

Urmatoarele zile fata a incercat sa se comporte normal cu el, ca si cum nu i-ar fi pasat de respingerea lui, ca si cum nu l-ar fi iubit atat de mult dupa cum i-ar fi spus, dar de fapt, in sufletul ei, de fiecare data cand se apropia de el simtea sa moare, neputand sa-l atinga, sa-l tina in brate, si cu atat mai putin sa-l sarute sau sa-i spuna “te iubesc”…

Mai tarziu a inceput sa-l ignore. Nu-l mai baga in seama, si cu atat mai putin, nu-l mai pupa. Incerca sa-l considere mort. Poate asa era mai bine, chiar daca o durea si mai tare. In unele zile cand nu mai putea de dorul lui, ii mai trimitea cate un mesaj, dar si in mesaje incerca sa-i arate ca e foarte fericita si fara el.

Intr-o zi a aflat ca vor merge in aceeasi excursie. Nu mai putea de fericire, incat a inceput sa-l bage iar in seama. Simtea ca doar in acea excursie va afla tot adevarul: daca o place sau doar se distreaza cu ea, daca intre ei va fi o frumoasa poveste de dragoste sau doar o simpla prietenie; poate nici aceasta…

Cand s-a asteptat mai putin, a primit primul mesaj de la el. O intreba daca vine si ea in excursie, sau daca prefera sa mearga cu el intr-un anumit loc. Confuza din cauza mesajului si fericita din cauza excursiei a inceput sa planga, insa nici ea nu stia daca lacrimile erau de fericire…

In dimineata excursiei a incercat sa-l ignore, desi el se uita destul de des si foarte insistent la ea.

In autocar ea a dormit in bratele lui. Era atat de fericita. Simtea ca e in al noualea cer. Dupa ce s-au cazat, fata impreuna cu prietena ei, s-au dus in camera lui. Prima oara a plecat colegul sau de camera, apoi prietena fetei, iar cei doi au ramas singuri. Baiatul s-a apropiat de ea. Fata era putin speriata, tremura. El a luat-o de mana, apoi i-a zis ca s-ar putea sa o sarute… chiar a sarutat-o! A luat-o in brate. Nu si-au spus nimic timp de cateva minute, apoi el a rupt tacerea, zicand ca este cea mai fragila si cea mai timida persoana pe care a cunoscut-o pana acum, iar ea uitandu-se in ochii lui, a scapat o lacrima. Apoi a sarutat-o din nou. In acel moment cineva a intrat in camera, iar fata a fugit.

Ziua urmatoare, in timp ce se indreptau spre casa, baiatul a venit sa stea langa ea pe scaun. A incercat s-o ia in brate, dar ea s-a ferit, si el a plecat.

La cateva zile dupa excursie, fata a aflat de pariul lui cu un alt coleg. A fost atat de dezamagita de el, incat n-a mai avut forta necesara pentru a-I cere sa-i spuna tot adevarul. Fata a cazut intr-o depresie…

Scoala s-a terminat, iar ei nu s-au mai vazut, pana intr-o zi, cand fata i-a propus lui sa mearga in parc. Baiatul a acceptat si au plecat impreuna. Seara s-a lasat, iar ei erau inca acolo, intinsi pe iarba. Se uitau la stele si vorbeau. Ea a inceput sa tremure, iar el a luat-o in brate s-o incalzeasca, insa ei nu-i era frig, ci tremura de bucurie, de bucuria de a fi cu el si de a face ce-i place ei mai mult: sa se uite la stele cu persoana iubita.

Peste putin timp, cei doi s-au certat, iar fata i-a reprosat foarte multe lucruri. Inainte sa-si ia ramas bun, aceasta i-a zis un singur lucru: “Cand iti vei da seama ca ma iubesti, va fi mult prea tarziu, iar atunci vei suferi mai mult decat am suferit eu pentru tine.”

Tot ceea ce-i spusese avea sa devina realitate…

Pe durata vacantei, baiatul se gandea din ce in ce mai mult la ea, iar in primele zile de scoala o astepta mereu la iesirea din liceu, insa fata niciodata nu aparea. Pleca acasa suparat. Intr-o zi a intrebat-o pe prietena ei de ea, dar fata nu a avut curaj sa-i spuna adevarul. Doar a plecat plangand. Seara s-a hotarat sa o sune, insa aceasta nu a raspuns. In cealalta seara a sunat din nou. A raspuns mama acesteia, si cand baiatul a intrebat de fata, aceasta i-a zis ca fata ei murise. Avea anemie, dar baiatul nu stia. In acel moment a inceput sa planga. Se simtea vinovat, iar de fiecare data rostea aceleasi cuvinte: “De ce ea si nu eu?!”.

In noaptea aceea n-a putut sa doarma. Cand inchidea ochii vedea imaginea ei si isi amintea de clipele petrecute impreuna, dar si de momentele in care el o facea sa sufere, si il durea din ce in ce mai tare. Credea ca el a omorat-o! Nu ii era foarte bine fara ea, ba chiar din contra. Acum vorbele ei prinsesera viata. Acum el o iubea. Si intr-adevar, suferea enorm de mult dupa fata care ii aratase ce inseamna cu adevarat iubirea, ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit, dar si ce inseamna sa pierzi pentru totdeauna persoana iubita, sa stii ca n-o s-o mai vezi niciodata si cu atat mai putin sa vorbesti cu ea, iar ea sa-ti raspunda…

De la moartea ei, el n-a mai fost acelasi. Se schimbase, iar acum fata de unde era, il veghea. Se simtea mandra de el. Uitase de toate lucrurile rele pe care baiatul i le facuse vreodata. Inca il iubea, dar a preferat ca sa plece ea si el sa ramana…

[By Bbe & Bebitzu]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu